Doina Aldea Teodorovici s-a născut în anul 1958 în orașul Chișinău. Harul său artistic s-a manifestat încă din copilărie. Astfel, începând cu vârsta de 6 ani și până în clasa a VIII-a, Doina Aldea Teodorovici participă la dublarea filmelor în românește la Studioul “Moldova-Film”. Concomitent, studiază muzica în particular.
În 1975 a absolvit școala nr.1, româno-franceză, municipiul Chișinău, Republica Moldova. Timp de mai mulți ani a lucrat în calitate de profesoară de literatură universală la Institutul “Ion Creangă” din Chișinău.
Prietenia cu Grigore Vieru și căsătoria cu Ion Aldea Teodorovici
Doina şi Ion Aldea-Teodorovici s-au căsătorit în 1981. Tot atunci, duetul Doina și Ion a fost lansat la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Fiind respins la Radio și Televiziune, Ion și-a luat chitara în brațe și a pornit împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei. A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice.
Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au cântat primii despre limba română
Împreună cu soția sa, a militat pentru reunirea Republicii Moldova cu România. A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea Teodorovici sunt primii care în anii 90′ au cântat despre limba română, despre Eminescu.
La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: „Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre”.
Participând la toate evenimentele ce au marcat procesul de renaștere a poporului nostru, lansând cântece de un profund patriotism, cum sunt „Suveranitate”, „Sfântă ni-i casa”, „Mănăstirea Căpriana” și altele, cântăreața Doina Aldea Teodorovici devenise simbolul Moldovei. La începutul anului 1992, pentru talent, muncă îndelungată pe scenă și spirit civic, Doinei Aldea Teodorovici i s-a acordat titlu de Artistă Emerită a Republicii Moldova.
Soții Aldea Teodorovici au decedat în urma unui tragic accident rutier de pe șoseaua DN2 în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992. Mașina în care se deplasau spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București, România.
Strigătul Doinei Aldea-Teodorovici și tăcerea veșnică
Accidentul a avut loc la orele 2:15 cu o mașină de marca Opel 0905 MBC, condus de cetățeanul ucrainean Alexandr Ceakaunov. Atât șoferul, cât și cel de-al patrulea pasager, care se afla în față, au scăpat cu viață. Potrivit presei românești, din mașină au fost extrase cu mare greutate trei corpuri însângerate. Două automobile i-au transportat pe Vasili Kudalb și Alexandr Ceakaunov la Spitalul din Urziceni. La 2:30 o autosanitară a preluat-o pe Doina Aldea Teodorovici, aflată în comă. Salvarea s-a îndreptat cu toată viteza spre București. Pe drum, Doina și-a recăpătat un moment cunoștința. A strigat de câteva ori „Au, mă doare tot corpul”. Apoi a tăcut pentru totdeauna. Sufletul părăsise trupul îndurerat. Corpul neînsuflețit a lui Ion Aldea Teodorovici, a fost recuperat cu mare greutate. A fost nevoie ca poliția să taie cu flacăra autogenă automobilul distrus. Abia la ora 7:00 trupul lui Ion Aldea Teodorovici a fost despărțit de fierul care îl ținea prizonier.
Moartea Doinei și Ion – accident sau crimă premeditată?
Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. Cu toate acestea autoritățile nu au investigat cazul, catalogându-i-l drept un nefericit accident, în ciuda faptului că cele mai multe indicii duceau către crimă. Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central Ortodox din municipiul Chișinău. O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței.
”Astăzi Ei nu mai sunt, dar a rămas cântecul lor care face o sală întreagă să se ridice în picioare – sală cu mii de oameni. E greu de exprimat în cuvinte suferința şi pierderea noastră. Au fost fericiţi? Da, au fost fericiţi pentru că au ştiut să-i facă fericiţi şi pe alţii. Şi-au dăruit sufletul, inima, talentul, bonomia celor care au avut nevoie de sprijin. Ei au luptat nu cu arma, au luptat cu cântecul, cu sufletul lor curat. În timpul războiului din Transnistria, cu riscul vieţii, împreună cu titanii literaturii noastre Grigore Vieru şi Adrian Păunescu au dat spectacole pentru vitejii noştri patrioţi, pentru cei ce cu arma în mână apărau integritatea ţării. Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au lăsat o brazdă adânca în cultura neamului nostru. Au rămas a fi Artişti Emeriţi din Moldova, postmortem au fost decoraţi cu cea mai înaltă distincție a ţării – Ordinul Republicii. În memoria lor au fost înălțate monumente: la Piteşti, Soroca, Chişinău. Numele lor îl poartă gimnazii, licee, străzi. Ei au plecat, dar le-a rămas Cântecul”.
Mama Doinei, Eugenia Marin.
Discografie
Listen to Telerevelion ’89 TV Moldova by Soviet estrada, jazz & funk on #SoundCloud
https://on.soundcloud.com/dPn2w Doina Aldea (Teodorovici)-Ce farmece Listen to Ion Si Doina Aldea Teodorovici – Pentru Ea by Daniel Mititelu on #SoundCloud
https://on.soundcloud.com/BnYDM Listen to Ion si Doina Aldea Teodorovici – Maluri de Prut by Bubblegumlily on #SoundCloud
https://on.soundcloud.com/3cX1W
Arheologia muzicală 