„Dolgan a știut ce face. El a avut gust în muzică. Era deosebit. Chiar și așa, bețe în roate – câte vreți, dușmani – câți doriți. Pentru că eram cei mai aplaudați.”
Lidia Botezatu
Perioada Contemporanul și revenirea Noroc
„Dolgan a fost și este iubit de public, de neam, de țară, dar niciodată nu a fost iubit de partid. Nicio guvernare nu l-a iubit, chiar și fiind în viață, în perioada renașterii naționale. Mi-i greu să-mi amintesc prin câte a trecut. Nu voi deschide parantezele, că mă tot gândesc că voi scrie o carte în care voi relata tot ce mi s-a adunat în suflet, pentru că, până la urmă, trebuie să spun totul”.
Lidia Botezatu
„Nu voi spune mai multe, că și așa am probleme cu inima. „Noroc”-ul nu a avut noroc și cred că numai un Mihai Dolgan a putut să reziste. Era un mare diplomat, muncea mult și vorbea extrem de puțin. Noi suntem primii care au cântat în scenă „Limba noastră”. Mihai tăcea despre ce și cum are de gând să facă. În 1974 ne-au permis să revenim în scenă, dar să nu mai fim „Noroc”. Era perioada în care era interzis să cânți din Eminescu, din alți scriitori români. Aveam spectacol la Filarmonică. Cum a regizat el acea ieșire cu „Limba noastră”? Doar el știe. Toți au rămas tablou. Tot atunci am interpretat „La steaua”, pe versurile lui Eminescu, muzică – Alexandru Cazacu. Vom cânta și la concertul din 19 martie, neapărat. Au urmat ropote de aplauze, dar și discuții aprinse la Comitetul Central și la Ministerul Culturii. Numai eu știu cum trecea prin acele „băi” Mihai. Venea cu cearcăne sub ochi. Tăcea. Nici nu îl întrebam nimic. Așa ne făcusem relațiile – acasă nu vorbeam despre muncă. Aveam grijă să-i fie lui bine. Când era stresat, ieșeam și plecam în oraș, la magazin, la piață, ca el să aibă un fel de liniște, de libertate. Am avut o relație foarte frumoasă. Ce să vă spun? Noi ne-am luat dintr-o dragoste mare.”
Lidia Botezatu
Revine cu adevărat formația „Noroc”?
„Sunt un copil tipic al artiștilor care își purtau cu ei odraslele”. „De fapt, m-a crescut bunica, dar de pe la doi ani zburam cu avioanele cu ei. Părinții m-au luat de mic prin turnee. Pe la doi ani și ceva, după un spectacol, m-au și scăpat în scenă. Am văzut tot spațiul ex-sovietic de prin anii ’70 până prin 1987. Din 1988, adică de 35 de ani, sunt în «Noroc»”.
Formația Noroc în amintiri(mărci poștale și alte efecte)
Radu Dolgan
Albume ale Noroc/Contemporanul
Ansamblul vocalo-instrumental Noroc-De ce plâng chitarele?,anul 1969 Ansamblul vocalo-instrumental Noroc-De ce plâng chitarele?/Cântă un artist,anul 1969Ansamblul moldovenesc vocalo-instrumental Contemporanul,anul 1978Ansamblul vocalo-instrumental Contemporanul,anul 1981Ansamblul vocalo-instrumental Contemporanul-Carnaval, anul 1983Ansamblul vocalo-instrumental Contemporanul, conducător Mihai Dolgan,anul 1976Ansamblul vocalo-instrumental Contemporanul-Ne vedem mâine,1986Ansamblul vocalo-instrumental Contemporanul-Frumoasa mea patrie,anul 1980Ansamblul vocalo-instrumental Contemporanul-Ora stelei-Cântece de A. Sokirianski,anul 1988
Arheologia muzicală 